Vizualizare hartă mărită

Scurt istoric

        Biserica Izvoarelor de Leac este mai debragă un complex de izvoare, troițe și mici capele ortodoxe întins pe dealul numit "Valea Radului", în apropierea localității Vâlcele Crâmpotani, comuna Merișani, județul Argeș. Locul cu pricina se află pe drumul național ce leagă între ele localitățile Pitești și Curtea de Argeș, la vreo șase kilometri de localitatea Vâlcele.

        Transmise pe cale orală, din generație în generație, sub forma de tradiții locale, legendele despre acest loc sunt multe. Cele șapte izvoare tămăduitoare dintre copaci sunt împrăștiate în jurul bisericii închinate Sfinților Calinic de la Cernica și Nectarie Taumaturgul din Eghina. Mai mult, pe o rază de un kilometru, de jur-împrejurul bisericuței, se păstrează regula tăcerii.

        Apele de la "Izvoarele de Leac" sunt tămăduitoare înca din vechime, aici găsindu-și alinarea domnitori precum Mircea cel Batran, Vlad Țepeș si Mihnea Turcitul. Alături de aceștia, nenumărați pelerini s-au oprit la aceste ape, în drumul lor de la Mânăstirea Cotmeana spre Mânăstirea Tutana și spre Mânăstirea Curtea de Argeș.

        În cadrul luptei de la Rovine, voievodul Mircea cel Batran a otravit apele din împrejurimi și s-a retras la aceste izvoare, ale căror ape i-au întârit pe oștenii săi, putând astfel birui mulțimea de oaste a lui Baiazid.

        O legenda locală amintește de o pustnică oarbă care se nevoia in aceste păduri. Atingându-se odată de unul dintre aceste izvoare, pustnica și-a recăpătat vederea. O minune asemănătoare s-a petrecut și cu Elisabeta Bădescu care, la vârsta de numai zece ani, și-a pierdut vederea. Astfel, după mult post și rugăciune, spălându-se cu apa din aceste izvoare, femeia și-a recăpătat vederea.

        O altă minune asemănătoare s-a petrecut cu un băiat mut care, fiind trimis de tatăl său să ii aducă apă de la unul dintre aceste izvoare, a inceput pe loc să vorbească. Minunile săvârsite prin apa acestor "izvoare de leac" sunt multe, aceasta tămâduind multe boli, printre care chiar și paralizie și cancer. La baza tuturor vindecărilor stă însă rugăciunea celor care se închină cu evlavie lui Dumnezeu și sfinților Săi.

        Ctitorul principal al bisericuței din acest loc rămâne până astăzi Valerica Lungu, fiica Elisabetei Bădescu. Într-o carte mică, ea mărturisea: "Intrând pe Valea Radului, unde se află "pârâul de leac", intri parcă îin "ținutul primordial", pus spre conservare. Unele tradiții sunt precreștine: aici oamenii se întâlneau în mare tăcere, în templul tăcerii, cu Îngerul Pământului, care din izvorul divin dădea apa Îngerului Apei, pentru sănătatea lor, apoi Îngerul Aerului o ridica deasupra lumii, dăruind-o Îngerului Focului, care o dădea Soarelui, pentru a-i păstra moleculei nemurirea în Inima Universului."

       Pe la sfârșitul anului 1998, doamna Valerica Lungu a avut un vis îin care căuta o mânăstire. Repetându-se de mai multe ori visul, după câteva luni, tot în vis, un bărbat i-a spus ca la izvoarele de leac să facă o mânăstire. Mai apoi, primind binecuvântarea duhovnicului și a Preasfințitului Calinic, femeia s-a apucat de lucru.

        In ziua de 4 august 2003 s-a pus piatra de temelie la biserica cu hramul Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica și Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul din Eghina. Mai apoi, în ziua de 25 septembrie 2004, Preasfințitul Calinic al Argeșului și Muscelului, însoțit de un sobor de slujitori și credincioși din toate zonele, a săvârșit slujba de sfințire.

        Potrivit obiceiului locului, credincioșii care vin să ia apa de la aceste izvoare păstrează tăcerea pe toată durata drumului de la biserica la izvoare și înapoi. În tot acest timp, fiecare se roagă îin inima lui, urmând îndemnul Mântuitorului, care zice: "Toate câte cereți, rugându-vă, să credeți că le-ați primit și le veți avea" (Marcul 1, 24).

        Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, născut în ziua de 7 octombrie 1787, în București, a fost un neobosit ctitor, restaurator și organizator de biserici, binecuvântat de Dumnezeu cu darul dumnezeiesc al facerii de minuni. Pentru curația vieții sale, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca acesta să fie trecut în rândul sfinților, cu zi de prăznuire pe 11 aprilie.

        Sfântul Nectarie din Eghina, născut în ziua de 1 octombrie 1846, la Silivri, Tracia, și trecut la cele veșnice în ziua de 8 noiembrie 1920, la Atena, a fost episcop de Pentapole și ctitor al Mânăstirii Sfânta Treime din insula Egina. La data de 20 aprilie 1961, Patriarhia Ecumenică din Constantinopol a recunoscut cultul de care se bucura deja sfântul și l-a proclamat sfânt al Bisericii lui Hristos, cu zi de pomenire pe 9 noiembrie.

Aceste informații au fost luate de pe site-ul oficial CrestinOrtodox.ro