◍ Biserica Izvoarelor de Leac este mai debragă un complex de izvoare, troiţe şi mici capele ortodoxe întins pe dealul numit "Valea Radului", în apropierea localităţii Vâlcele Crâmpotani, comuna Merişani, judeţul Argeş. Locul cu pricina se află pe drumul naţional ce leagă între ele localităţile Piteşti şi Curtea de Argeş, la vreo şase kilometri de localitatea Vâlcele.
◍ Transmise pe cale orală, din generaţie în generaţie, sub forma de tradiţii locale, legendele despre acest loc sunt multe. Cele şapte izvoare tămăduitoare dintre copaci sunt împrăştiate în jurul bisericii închinate Sfinţilor Calinic de la Cernica şi Nectarie Taumaturgul din Eghina. Mai mult, pe o rază de un kilometru, de jur-împrejurul bisericuţei, se păstrează regula tăcerii.
◍ Apele de la "Izvoarele de Leac" sunt tămăduitoare înca din vechime, aici găsindu-şi alinarea domnitori precum Mircea cel Batran, Vlad Ţepeş si Mihnea Turcitul. Alături de aceştia, nenumăraţi pelerini s-au oprit la aceste ape, în drumul lor de la Mânăstirea Cotmeana spre Mânăstirea Tutana şi spre Mânăstirea Curtea de Argeş.
◍ În cadrul luptei de la Rovine, voievodul Mircea cel Batran a otravit apele din împrejurimi şi s-a retras la aceste izvoare, ale căror ape i-au întârit pe oştenii săi, putând astfel birui mulţimea de oaste a lui Baiazid.
◍ O legenda locală aminteşte de o pustnică oarbă care se nevoia in aceste păduri. Atingându-se odată de unul dintre aceste izvoare, pustnica şi-a recăpătat vederea. O minune asemănătoare s-a petrecut şi cu Elisabeta Bădescu care, la vârsta de numai zece ani, şi-a pierdut vederea. Astfel, după mult post şi rugăciune, spălându-se cu apa din aceste izvoare, femeia şi-a recăpătat vederea.
◍ O altă minune asemănătoare s-a petrecut cu un băiat mut care, fiind trimis de tatăl său să ii aducă apă de la unul dintre aceste izvoare, a inceput pe loc să vorbească. Minunile săvârsite prin apa acestor "izvoare de leac" sunt multe, aceasta tămâduind multe boli, printre care chiar şi paralizie şi cancer. La baza tuturor vindecărilor stă însă rugăciunea celor care se închină cu evlavie lui Dumnezeu şi sfinţilor Săi.
◍ Ctitorul principal al bisericuţei din acest loc rămâne până astăzi Valerica Lungu, fiica Elisabetei Bădescu. Într-o carte mică, ea mărturisea: "Intrând pe Valea Radului, unde se află "pârâul de leac", intri parcă îin "ţinutul primordial", pus spre conservare. Unele tradiţii sunt precreştine: aici oamenii se întâlneau în mare tăcere, în templul tăcerii, cu Îngerul Pământului, care din izvorul divin dădea apa Îngerului Apei, pentru sănătatea lor, apoi Îngerul Aerului o ridica deasupra lumii, dăruind-o Îngerului Focului, care o dădea Soarelui, pentru a-i păstra moleculei nemurirea în Inima Universului."
◍ Pe la sfârşitul anului 1998, doamna Valerica Lungu a avut un vis îin care căuta o mânăstire. Repetându-se de mai multe ori visul, după câteva luni, tot în vis, un bărbat i-a spus ca la izvoarele de leac să facă o mânăstire. Mai apoi, primind binecuvântarea duhovnicului şi a Preasfinţitului Calinic, femeia s-a apucat de lucru.
◍ In ziua de 4 august 2003 s-a pus piatra de temelie la biserica cu hramul Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica şi Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul din Eghina. Mai apoi, în ziua de 25 septembrie 2004, Preasfinţitul Calinic al Argeşului şi Muscelului, însoţit de un sobor de slujitori şi credincioşi din toate zonele, a săvârşit slujba de sfinţire.
◍ Potrivit obiceiului locului, credincioşii care vin să ia apa de la aceste izvoare păstrează tăcerea pe toată durata drumului de la biserica la izvoare şi înapoi. În tot acest timp, fiecare se roagă îin inima lui, urmând îndemnul Mântuitorului, care zice: "Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea" (Marcul 1, 24).
◍ Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, născut în ziua de 7 octombrie 1787, în Bucureşti, a fost un neobosit ctitor, restaurator şi organizator de biserici, binecuvântat de Dumnezeu cu darul dumnezeiesc al facerii de minuni. Pentru curaţia vieţii sale, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca acesta să fie trecut în rândul sfinţilor, cu zi de prăznuire pe 11 aprilie.
◍ Sfântul Nectarie din Eghina, născut în ziua de 1 octombrie 1846, la Silivri, Tracia, şi trecut la cele veşnice în ziua de 8 noiembrie 1920, la Atena, a fost episcop de Pentapole şi ctitor al Mânăstirii Sfânta Treime din insula Egina. La data de 20 aprilie 1961, Patriarhia Ecumenică din Constantinopol a recunoscut cultul de care se bucura deja sfântul şi l-a proclamat sfânt al Bisericii lui Hristos, cu zi de pomenire pe 9 noiembrie.